Navigare rapida:

Ce este glaucomul?

  • Este o afecțiune în care țesuturile ochiului sunt afectate și poate cauza deficit vizual permanent și chiar orbire. De obicei nervul optic este afectat, rezultând o neuropatie optică caracteristică cu deficit asociat de câmp vizual. Este o cauză majoră de orbire ireversibilă. Însă dacă diagnosticul este precoce și pacientul este examinat regulat pierderea progresivă a vederii poate fi prevenită în majoritatea cazurilor.
  •      Este important să înțelegem cum funcționează ochiul normal înainte de a vedea ce se întâmplă anormal în glaucom.  Camera anterioară a ochiului este un spațiu mic în partea anterioară a globului ocular, situat între cornee și iris (partea colorată a ochiului). În spatele irisului și a pupilei este cristalinul. Camera anterioară este plină cu un lichid denumit umoare apoasă care scaldă fața posterioară a corneei și cristalinul. Umoarea apoasă aduce oxigen și nutrienți corneei și cristalinului și elimină reziduurile. Umoarea apoasă este produsă constant de un organ mic denumit corp ciliar situat în spatele irisului. De aici umoarea apoasă ajunge în camera anterioară prin pupilă. Similar aerului într-o anvelopă umoarea apoasă menține globul ocular presurizat la o presiune adecvată. Presiunea din interiorul ochiului este denumită presiune intraoculară. Nivelul adecvat al presiunii intraoculare depinde de ritmul în care umoarea apoasă intră în camera anterioară și de ușurința cu care iese din aceasta. Umoarea apoasă părăsește camera anterioară printr-un sistem special de drenaj situat periferic în unghiul dintre cornee și iris, denumit rețea trabeculară. Dacă producția de umoare apoasă este prea mare sau evacuarea este prea redusă sau dacă sistemul de drenaj nu funcționează adecvat atunci presiunea din interiorul ochiului va crește. Presiunea intraoculară nu va crește niciodată atât de mult ca să determine explozia ochiului dar poate crește suficient ca să producă afectarea nervului optic și deficit vizual. Acesta este glaucomul.
  • Sunt două tipuri de glaucom: glaucom cu unghi deschis și glaucom cu unghi închis. În glaucomul cu unghi deschis umoarea apoasă nu poate ieși din ochi adecvat deoarece rețeaua trabeculară (sistemul de drenaj) nu funcționează corespunzător. În consecință se acumulează fluid în interiorul ochiului și presiunea intraoculară crește. Aceasta presiune crescută poate produce afectarea ireversibilă a nervului optic ceea ce poate duce la pierderea vederii. În glaucomul cu unghi închis irisul este împins spre cornee astfel încât umoarea apoasă nu poate ajunge la rețeaua trabeculară (sistemul de drenaj) care este blocată de iris. Acest fapt determină de asemenea creșterea presiunii intraoculare.

Care sunt factorii de risc ai glaucomului cu unghi deschis?

  • Presiunea intraoculară crescută
  • Vârsta avansată
  • Antecedente familiale de glaucom
  • Etnie africană
  • Grosime scăzută a corneei centrale
  • Prezența diabetului zaharat tip 2 sau a miopiei
  • Factori de risc potențiali: hipertensiune arterială, anomalii cardiovasculare, apnee de somn, afecțiuni vasospastice ca fenomenul Raynaud sau migrena
  • Prezența hemoragiilor la nivelul discului optic

Care este presiunea intraoculară normală?

  • Presiunea intraoculară normală este între 10 și 20 mm Hg. Limita dintre presiunea intraoculară normală și cea anormală nu este clară. Am arătat că presiunea intraoculară crescută este un factor de risc pentru apariția glaucomului dar doar 5% din persoanele cu presiune intraoculară peste 21 mm Hg vor dezvolta eventual glaucom. Pe de altă parte pacienți cu afectare glaucomatoasă pot avea presiuni intraoculare în limite normale. Unul din aspectele cele mai importante referitoare la glaucomul primitiv cu unghi deschis este acela că creșterea presiunii intraoculare apare treptat in luni sau ani de zile. Întrucât presiunea intraoculară crește treptat nu apar simptome pe care pacientul le-ar putea observa: durere, roșeață sau vedere încețoșată. De aceea în stadiul precoce sau mediu de evoluție a bolii este posibil ca pacientul să nu știe că are glaucom dacă nu a mers la controale la medicul oftalmolog. De aceea glaucomul cu unghi deschis a fost denumit ˝hoțul tăcut al vederii˝.

 

  • Pe de altă parte, in glaucomul cu unghi închis pacientul sesizează de la început apariția bolii ca urmare a creșterii rapide a presiunii intraoculare. Pacientul are ochiul roșu, dureros, vede halouri în jurul surselor de lumină și relatează o scădere importantă a vederii in câteva ore de la debutul atacului de glaucom. Durerea oculară poate fi foarte intensă și poate cauza grețuri și vărsături. Presiunea intraoculară poate fi de 4-5 ori mai mare decât valoarea normală. Dacă nu e tratat atacul acut de glaucom poate duce la scădere importantă a vederii și chiar orbire în câteva zile.

Cine este considerat suspect de glaucom ?

Vedere cu glaucom
LA
Vedere normală

Orice adult care are unghiul camerei anterioare deschis și unul din următoarele aspecte prezente la unul sau la ambii ochi:

  • Aspect sugestiv de glaucom al nervului optic. In glaucom nervul optic este în general mai palid decât nervul optic normal. Pe măsură ce glaucomul progresează nervul optic devine din ce în ce mai palid și mai excavat.
  • Deficit de câmp vizual caracteristic
  • Presiune intraoculară constant crescută peste 22 mm Hg.
Vedere cu glaucom
LA
Vedere normală

Cum obținem un diagnostic pentru glaucom?

În clinica Eye Excellence stabilirea diagnosticului de glaucom se face printr-o anamneză amănunțită și o examinare oculară completă care include:

  • Măsurarea presiunii intraoculare cu ajutorul aplanotonometrului Goldmann (procedeu de contact)
  • Analiza structurală a nervului optic prin stereofotografie și tomografie în coerență optică cu sau fără angiografie
  • Examinarea câmpului vizual prin perimetrie statica automata standard
  • Gonioscopie – pentru vizualizarea unghiului camerei anterioare
  • Măsurarea grosimii corneei centrale
  • Măsurarea performanței celulelor ganglionare retiniene – în caz de hipertensiune intraoculară, prin electroretinografie.

Tratamentul glaucomului cu unghi deschis

  • Obiectivul tratamentului antiglaucomatos este scăderea tensiunii intraoculare pentru a reduce sau împiedica progresia ulterioară sau deficitul vizual. Aceasta se obține cu medicație, laser sau chirurgie. Tratamentul medical al glaucomului reduce presiunea intraoculară fie prin scăderea cantității de umoare apoasă produsă fie prin creșterea evacuării umorii apoase prin rețeaua de drenaj (rețeaua trabeculară). Medicația antiglaucomatoasă este sub formă de picături sau pastile. Toate picăturile pot avea efecte secundare. Acestea includ iritație oculară ușoară sau înțepături, vedere încețoșată, cefalee sau chiar o senzație de scădere a energiei. Unele picături pot înrăutăți astmul sau alte afecțiuni pulmonare. Câteodată sunt posibile reacții alergice. Efectele secundare ale picăturilor sunt de obicei ușoare și dacă apar, picăturile pot fi schimbate.
  • Pentru pacienții cu glaucom cu unghi deschis la care picăturile sau pastilele fie nu sunt tolerate fie nu controlează suficient glaucomul, se recomandă tratamentul laser. Procedura este denumită trabeculoplastie selectivă laser. Durează aproximativ 15 min și poate fi efectuată în cabinetul medical. La 4 din 5 pacienți este eficientă în scăderea presiunii intraoculare. Trabeculoplastia selectivă laser este la fel de eficientă ca picăturile în glaucomul cu unghi deschis dar mai ușor de administrat. Poate fi folosită ca tratament de primă intenție sau adjuvant și are efect și în alte subtipuri de glaucom. S-a dovedit că reduce fluctuațiile presiunii intraoculare dar efectul său scade în timp. Efectele adverse sunt rare, tranzitorii și autolimitante.
  • Câteodată tratamentul medicamentos și laser nu sunt suficient de eficiente în scăderea presiunii intraoculare. În aceste situații tratamentul chirurgical poate fi de ajutor. Priocedurile chirurgicale antiglaucomatoase se clasifică în penetrante și nonpenetrante. Procedurile chirurgicale penetrante scad presiunea intraoculară prin crearea unei căi alternative de evacuare a umorii apoase. Trabeculectomia este cea mai populară procedură antiglaucomatoasă penetrantă, în care se creează o fistulă prin scleră spre spațiul subconjunctival pentru a crea o bulă de filtrare. Chirurgia antiglaucomatoasă este în general sigură și eficientă. Riscurile generale ale chirurgiei ca infecția sau sângerarea necontrolată pot apărea dar sunt foarte rare. Presiunea intraoculară poate fi prea scăzută sau prea crescută după chirurgia penetrantă și pot fi necesare picături antiglaucomatoase. În unele cazuri poate fi indicată repetarea procedurii. Vederea este în general încețoșată în primele săptămâni după operație. Cataracta progresează mai rapid la ochii la care s-a efectuat trabeculectomia.
  • Procedurile antiglaucomatoase nepenetrante au fost dezvoltate în ultimii ani pentru a ameliora siguranța procedurilor penetrante convenționale. 
 
  • Spre deosebire de trabeculectomie ele reduc presiunea intraoculară prin îndepărtarea sediului rezistenței maxime la evacuarea umorii apoase stimulând astfel evacuarea pe căile naturale de drenaj.
 
  •  Cele mai populare proceduri nepenetrante sunt sclerectomia profundă nepenetrantă, vâscocanalostomia și canaloplastia. Aceste proceduri au un profil de siguranță superior trabeculectomiei.

Tratamentul glaucomului cu unghi închis

  • Tratamentul glaucomului cu unghi închis include o serie de picături și pastile care se folosesc și în tratamentul glaucomului cu unghi deschis. Pentru scăderea rapidă a presiunii intraoculare se va administra intravenos soluție hiperosmotică. Efectul acesteia durează însă doar 6-8 ore și este utilizată doar înainte de chirurgie, care este tratamentul cel mai eficient pentru glaucomul cu unghi închis. 
  • Tratamentul chirurgical presupune realizarea unui mic orificiu în iris care permite trecerea umorii apoase în camera anterioară și drenajul prin rețeaua trabeculară. Procedura chirurgicală este numită iridotomie periferică și este de obicei realizată cu laser după clarificarea corneei. Este nedureroasă, durează câteva minute și se poate realiza în cabinetul medical. Dacă corneea nu se clarifică se realizează chirurgical o iridectomie periferică, cu îndepărtarea unei porțiuni din iris.
  • În unele cazuri camera anterioară este extrem de îngustă și unghiul camerular se poate închide cu ușurință. În aceste situații medicul poate recomanda o iridotomie periferică laser pentru a împiedica apariția unui atac de glaucom. Medicul oftalmolog vă va sfătui dacă ar trebui făcută în cazul dvs o astfel de procedură.

În trabeculectomie, se creează mai întâi un lambou în sclera (partea albă a ochiului). Apoi se face o mică deschidere în ochi pentru a elibera lichidul din ochi.

Controlul glaucomului

  • Cheia controlului glaucomului este diagnosticul precoce și controalele oftalmologice periodice. Deoarece glaucomul cu unghi deschis nu are semne sau simptome, cea mai bună metodă de a-l detecta este reprezentată de controale periodice la oftalmolog. 
  • După detecția glaucomului tratamentul include monitorizare atentă, adesea pentru tot restul vieții. 
  • Câteodată chirurgia laser sau convențională poate aduce tensiunea intraoculară la valori normale fără a mai fi necesare medicamente.
  •  Cel mai adesea însă pacienții care au fost diagnosticați cu glaucom trebuie să fie pregătiți pentru a lua medicamente sub formă de picături pentru tot restul vieții. 
  • Vederea care a fost distrusă de glaucom nu mai poate fi recâștigată. De aceea este foarte importantă detecția bolii înainte de instalarea unui deficit vizual semnificativ.